duminică, 28 iunie 2009

Deasupra oricarei monarhii...

Deasupra tuturor a stat Regele. Din punctul de vedere al unora, Michael era regele muzicii pop... Parerea mea este ca a fost un rege intre artisti... Stau si ma uit in jur, lumea este mai goala fara el si abia s-a stins din viata.

Sunt foarte putini artistii care sunt in stare sa arate ceva lumii. Michael nu a aratat lumii nimic. El ne-a facut mai buni. Cunosc muzicieni influentati puternic de el, cunosc dansatori influentati puternic de el. El ne-a dat puterea de a trage mai departe. Ne-a aratat ca si din nimic se face arta. Ma intreb acum cati dintre noi va putea sa se ridice la nivelul la care a facut-o el. Nu-l condamn si n-am sa-l condamn niciodata ca si-a schimbat culoarea pielii, la fel cum n-am crezut niciodata ca a fost pedofil. Parerea mea este ca schimbarea culorii de piele a venit la el dintr-o frustrare personala, din discriminarile facute tot de noi, de albi. Iar in ceea ce tine de "pedofilie" nu este nimic altceva decat o lovitura de imagine. Normal, trebuia sa mai manance si altii pe langa el... Trebuia sa existe si muzica mediocra pentru oameni incompetenti sa inteleaga o muzica simpla si cu toate astea plina de balans si plina de mesaj.
Am urmarit videoclipurile lui pe Mtv, VH1, etc... Sunt atat de actuale si atat de bine facute incat as jura oricand ca-s facute cel mult anul trecut. Imi pare rau ca sora sa nu este intr-atat de talentata precum a fost el. Dar nu-s dezamagit... In fond, geniul este numai unul si in urma sa a lasat o mostenire impresionanta pentru mine, pentru tine cel care citesti acum sau pentru ei, cei care nu vor citii niciodata ce-am scris aici. Nu cred ca exista om pe planeta aceasta sa nu fi auzit despre el... Michael Jackson.
Doar Dumnezeu stie de ce nu ni l-a mai lasat... Oricum am da-o un lucru este cert: Michael este si va ramane in sufletul nostru mereu, va ramane in istorie ca fiind un geniu al muzicii. Un singur lucru ma multumeste si acela este faptul ca am fost contemporan cu el... Multumesc

miercuri, 9 iulie 2008

Don't take my heart away...


Simt cum totul imi fuge de sub picioare... Imi simt inima in piept cum o ia la goana, am niste palpitatii teribile... stiu ca incepe sa-mi putrezeasca incet... Imi simt trupul cum incet incet se descompune si cum ma desprind de acest loc... In ultima vreme... tot mi-a mers prost... Trupa s-a dus dracu, m-am despartit de prietena, m-am ingropat in datorii, motorul nu mai vrea sa mearga... pe scurt: nimic nu mai e cum era. Incerc sa merg intr-un parc sa stau singur si sa fumez cateva tigari in timp ce ma gandesc la ale mele insa si acolo am dat de persoane pe care nu vroiam sa le vad, oameni cu care imi propusesem sa nu mai vorbesc. Aiurea... Incerc sa fac abstractie, sa privesc decorul... Nu merge. Pur si simplu nu merge... Incerc sa vad partea buna a lucrurilor... Nu merge! Nu este nici o parte buna in toata treaba asta. Am pierdut 3 ani stand cu o persoana, crezand ca o cunosc... N-a fost asa... Am pierdut 4 ani cu o trupa, crezand ca voi ajunge undeva... Singurul loc unde am ajuns a fost aproape de un atac de cord. Datoriile financiare si morale mai ales imi stau pe creier rau de tot. Ma gandesc la scoala... Trebuia sa-mi fi continuat studiile si sa nu renunt la a ma duce la ore doar ca sa pot sa repet cu baietii mei. Ei nu vor mai da niciodata un telefon sa ma intrebe de sanatate, decat daca asta le-ar aduce vreun beneficiu. Mai toata lumea asta ticaloasa este pusa pe a scoate ceva de la cei din jur. Dar defapt... Despre asta e vorba in toata viata asta? Hai sa ne folosim de cine putem, ajungem departe, apoi ne bagam picioarele si stricam caruta? Urat... Dar lumea cred ca a fost de la bun inceput asa... De la primii doi oameni... Pacat!