Simt cum totul imi fuge de sub picioare... Imi simt inima in piept cum o ia la goana, am niste palpitatii teribile... stiu ca incepe sa-mi putrezeasca incet... Imi simt trupul cum incet incet se descompune si cum ma desprind de acest loc... In ultima vreme... tot mi-a mers prost... Trupa s-a dus dracu, m-am despartit de prietena, m-am ingropat in datorii, motorul nu mai vrea sa mearga... pe scurt: nimic nu mai e cum era. Incerc sa merg intr-un parc sa stau singur si sa fumez cateva tigari in timp ce ma gandesc la ale mele insa si acolo am dat de persoane pe care nu vroiam sa le vad, oameni cu care imi propusesem sa nu mai vorbesc. Aiurea... Incerc sa fac abstractie, sa privesc decorul... Nu merge. Pur si simplu nu merge... Incerc sa vad partea buna a lucrurilor... Nu merge! Nu este nici o parte buna in toata treaba asta. Am pierdut 3 ani stand cu o persoana, crezand ca o cunosc... N-a fost asa... Am pierdut 4 ani cu o trupa, crezand ca voi ajunge undeva... Singurul loc unde am ajuns a fost aproape de un atac de cord. Datoriile financiare si morale mai ales imi stau pe creier rau de tot. Ma gandesc la scoala... Trebuia sa-mi fi continuat studiile si sa nu renunt la a ma duce la ore doar ca sa pot sa repet cu baietii mei. Ei nu vor mai da niciodata un telefon sa ma intrebe de sanatate, decat daca asta le-ar aduce vreun beneficiu. Mai toata lumea asta ticaloasa este pusa pe a scoate ceva de la cei din jur. Dar defapt... Despre asta e vorba in toata viata asta? Hai sa ne folosim de cine putem, ajungem departe, apoi ne bagam picioarele si stricam caruta? Urat... Dar lumea cred ca a fost de la bun inceput asa... De la primii doi oameni... Pacat!
